Povestea exploarării gazelor naturale din Transilvania a început cu peste o sută de ani în urma, mai exact, conform paginei de web a Romgaz, în 1909 la Sărmăşel: „în timp ce se fora la peste 300 de metri adâncime pentru săruri de potasiu, au izbucnit libere gazele naturale. Acest fenomen a marcat începutul unei industrii”.
Tot
conform autoprezentării, maximul
dezvoltării firmei a fost atins în anii 1970. Explorarea precum şi
exploatarea gazelor naturale în Transilvania de Sud este, altfel spus, un
fenomen bine cunoscut de către localnici.
Însă,
gazele naturale reprezintă cu totul altceva faţă de noul fenomen numit „gaze de
şist”. Gaze naturale – spuse şi „convenţionale” – sunt de găsit în nişte pungi
la o adâncime relativ modestă. Zăcămintele gazelor de şist – denumite „neconvenţionale”
– în schimb, se găsesc la adâncimi de 3.000 de metri şi mai mult, captive intre
roci. Mai mult, procedura de exploatare este una total diferită. Se numeşte
„fracturare hidraulică” sau, în limbă engleză, „fracking”.
Fracturarea
hidraulică este o procedura nouă, apărută de numai 10 ani în Statele Unite. Mulţi
politicienii precum şi reprezentanţii sectorului petrolier sunt de parere că
gaze de şist reprezinte o sursă alternativă de energie. Sunt mulţi bani de căştigat.
Iar localnicilor nu le prea rămâne nimic după exploatare. Problemele create prin
exploatarea gazelor de şist arată ca o listă de coşmaruri, conform
StopFracturare.ro:
-
Problema 1. (...) Metoda necesită pomparea unei cantităţi
imense de apă pentru fiecare fracturare. 20-30 de milioane de litri de
apă retrasă altor utilizări (agricol, consum casnic si industrial) (…)
-
Problema 2. Aditivii chimici. Unii toxici si
cancerigeni. (…) Reţetele sunt proprii fiecărei companii si sunt
protejate de secretul comercial), ne arată că din 760 de substantee
identificate, 70 sunt toxice iar 29 sunt considerate cancerigene (metanol,
glicol, naftalină, formadelhidă, clorură de benzil etc.).(…)
-
Problema 3. Fisurarea puţurilor. Pe lângă infiltrarea
substanţelor în pânza freatică, care este un proces ce necesită o perioadă mai
lungă de timp, există poluarea imediată, datorită fisurilor căptuşelii puţurilor.(din
ciment)
-
Problema
4. Poluarea atmosferică.
-
Problema
5. Deversarea aleatorie a lichidului de foraj. Companiile vor să aibă din orice activitate conexă
profit iar orice km parcurs în plus costă. Astfel, în nenumărate cazuri,
semnalate chiar de oameni din industrie, se alege, în locul transportului apei
contaminate către centre de epurare (procedeu extrem de costisitor), deversarea
lor în rîuri, pe câmpuri, în păduri. (…)
-
Problemele 6, 7, 8: Zgomot asurzitor. Tulburarea
linistii mediului rural. Distrugerea peisajului. Industrializarea masivă a unor
zone agricole sau a unor areale sălbatice. Poluarea cu praf de siliciu,
extrem de toxic, cauzator de boli respiratorii.
În
contextul scandalului izbucnit în zona Biertan, unde nişte ţărani nu au
acceptat prospecţiunile pentru prima data de când se exploatează gaze la noi,
reprezentanţii firmei Prospecţiuni SA au negat că ar fi în cautarea gazelor de
şist. Potrivit unui ziar din Braşov, chiar patronul firmei – întreprinzătorul
controversat Ovidiu Tender – afirmase: „Nu forăm după gaze de şist”, adăugând
că firma lui face „studii asupra bogăţiilor ţării”.
În
primul rând, ţăranii din evenimentele actuale s-au revoltat pentr faptul ca
dreptul lor de proprietate n-a fost respectat. În al doilea rând este problema
gazelor de şist. Bineînţeles, nu se forează chiar dupa ele, ci după orice
zăcământ din pământ. Dar, probabil domunl Tender n-a citit bine presă, chiar
directorul Romgaz ştie ce caută. El a afirmat public deja anul trecut că
zacăminte transilvanene de gaze de şist a sunt cunoscute deja din 1994 şi 1995.
A adăugat urmatoarele: „Am avut rezultate foarte bune în cateva câmpuri
importante. Pentru acestea s-a facut fracturare hidraulica cu gel, iar acum,
constatam ca sondele respective produc debite şi la ora actuală.”
De aici, noi, cei care trăim în zona Podişul
Hârtibaciului, trebuie să tragem concluziile. În primul rând e vorba despre
drepturile noastre Nu doar de proprietate, ci şi de informare şi de participare
la dezvoltarea zonei. Zona este cunoscută pentru peisajul deosebit, cadrul
natural şi patrimoniul cultural. Noi considerăm că aceasta este baza de
dezvoltare pe viitor în mod durabil. Adică dezvoltare, nu exploatare.